Sofia Vicoveanca

Sofia Vicoveanca s-a nascut la data de 23 septembrie 1941 în comuna Toporauti (Toporuica de astazi), localitate aflata în apropiere de orasul Cernauti (astazi în Ucraina), primind la nastere numele de Sofia Fusa. A fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe si Veronica Fusa.Copilaria i-a fost întunecata de greutati, tatal sau fiind luat prizonier de catre rusi, dupa anexarea Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica. Împreuna cu mama sa s-a refugiat în comuna Vicovu de Jos, unde si-a petrecut copilaria.

"Parintii mei au fost înstariti acolo, la Cernauti, au avut pravalie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic", a marturisit ea mai târziu. Din dragoste pentru satul unde a copilarit, i-a împrumutat ulterior numele, schimbându-si numele de scena în cel de Sofia Vicoveanca.Din copilarie, constrânsa de greutatile materiale prin care treceau refugiatii, micuta Sofia a învatat sa coasa, sa teasa covoare, sa împleteasca, sa croiasca etc.

A absolvit Scoala Populara de Arta din Suceava, fiind angajata, prin concurs, în anul 1959 ca solista de muzica populara la Ansamblul de Cântece si Dansuri "Ciprian Porumbescu" din Suceava. În anul 1965, îi apare primul sau disc. Din anul 1998, devine solista de muzica populara la Ansamblul "Rapsozii Botosanilor".

Numele de scena a fost ales deoarece directorul ansamblului artistic unde era angajata a considerat ca numele ei de Sofia Fusa nu are rezonanta artistica si astfel a numit-o Vicoveanca (de la zona de unde provenea cântareata).

Sofia Vicoveanca a fost casatorita cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat în aprilie 2001, la vârsta de 70 de ani. El a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul "Zori noi" din Suceava, devenit dupa decembrie '89 "Crai Nou". Împreuna cei doi au un fiu.Repertoriul Sofiei Vicoveanca cuprinde cântece de leagan, de nunta sau cumetrie, doine de dragoste si dor, colinde, bocete sau balade, dar cele mai multe sunt cântece de voie buna, unele usor dojenitoare sau pline de umor specifice lumii satului.A efectuat imprimari la Radio Bucuresti si Iasi, pentru televiziune si la Casa de discuri "Electrecord". În întraga sa cariera a scos 10 discuri personale si 6 în colaborare; casete audio si video, CD-uri. S-a remarcat si prin culegerea de folclor muzical din zona Bucovinei.

A sustinut spectacole cu diferite formatii artistice în tara si în strainatate, efectuând turnee în Israel, Portugalia, SUA, Franta, Danemarca, Germania, Iugoslavia s.a.Cunoscuta solista cu pseudonimul Sofia Vicoveanca a facut cunoscuta zona Bucovinei prin cântecele sale încarcate de emotii si stari ale taranului moldovean. A interpretat cântece de joc, balade si doine, cântece de leagan din zona Bucovinei. Cântece ca “Lume, lume trecatoare”, “M-am sfadit rau cu badita”, “Am avut un pui pe lume”, “Batrânetea când te bate”, “Saraca vecina mea”, “Bucovina mândra floare”, “Asta-i joc din Bucovina” etc. stau martore dedicarii sale folclorului românesc. De asemenea, a jucat si în câteva filme românesti, dovedind un real talent actoricesc. A publicat doua volume de versuri: „ Dureri ascunse” (1996) si „Cu inima-n palme” (2004).


Premii si recunoasteri obtinute

Ca o recunoastere a activitatii sale de aproape 50 ani în slujba muzicii populare românesti, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distinctii cum ar fi: "Meritul Cultural" clasa a IV-a (1973); Medalia "Tudor Vladimirescu" cl. I (1975); Medalia "Meritul Cultural" cl. I (1976); Crucea Nationala "Serviciul Credincios" clasa a III-a (2002); Ordinul National "Meritul Cultural" în grad de Mare Ofiter (2004) etc.A primit titlul de Cetatean de Onoare al localitatilor Suceava, Radauti, Siret, Pojorâta, Ciocanesti si Vicov (jud. Suceava), precum si al comunelor Ion Creanga din judetul Neamt si Ciocârlau, din judetul Maramures.Sofia Vicoveanca a cumparat în satul Vicovul de Jos un teren de 9 ari, construind o casa noua, în stil batrânesc, cu cerdac si cu mansarda în care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o expozitie de costume taranesti si obiecte de arta populara. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casa taraneasca: lada de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, stergare, leganut pentru copil si costumele populare purtate de ea.